Legea lui Parkinson: o lege a birocrației și a ineficienței
Legea lui Parkinson este un principiu observațional care afirmă că volumul de muncă în cadrul unei organizații crește pentru a umple timpul disponibil pentru finalizarea acesteia. Acest lucru înseamnă că, dacă o organizație are o perioadă de timp mai lungă pentru a finaliza o sarcină, atunci volumul de muncă va crește pentru a umple acest timp suplimentar.
Legea lui Parkinson a fost formulată pentru prima dată de istoricul britanic Cyril Northcote Parkinson în 1955, în cartea sa The Economist. Parkinson a observat această tendință în cadrul birocrației britanice, dar a afirmat că este valabilă pentru orice organizație, indiferent de sectorul de activitate sau de dimensiune.
Cum funcționează legea lui Parkinson?
Există mai mulți factori care contribuie la funcționarea legii lui Parkinson. Unul dintre factori este tendința angajaților de a umple timpul liber. Când angajații au timp liber la dispoziție, ei au tendința de a-l ocupa cu activități care nu sunt neapărat necesare sau productive. Acest lucru poate duce la creșterea volumului de muncă, deoarece angajații trebuie să găsească lucruri de făcut pentru a ocupa timpul.
Un alt factor care contribuie la funcționarea legii lui Parkinson este tendința organizațiilor de a-și crea propriile sarcini. Organizațiile au adesea tendința de a-și crea sarcini suplimentare, chiar dacă nu sunt necesare. Acest lucru se poate datora unei varietăți de factori, cum ar fi nevoia de a arăta că sunt ocupate sau de a justifica existența lor.
Exemple ale legii lui Parkinson
Legea lui Parkinson poate fi observată în multe domenii ale vieții. Iată câteva exemple:
- În domeniul administrației publice, legea lui Parkinson poate duce la creșterea numărului de funcționari publici, chiar dacă volumul de muncă nu crește în mod corespunzător. Acest lucru se poate datora faptului că funcționarii publici au tendința de a-și crea propriile sarcini sau de a extinde sarcinile existente.
- În domeniul afacerilor, legea lui Parkinson poate duce la creșterea numărului de niveluri de management, chiar dacă volumul de muncă nu crește în mod corespunzător. Acest lucru se poate datora faptului că managerii au tendința de a crea noi niveluri de management pentru a-și justifica existența.
- În domeniul educației, legea lui Parkinson poate duce la creșterea numărului de ore de curs sau de materiale didactice, chiar dacă volumul de cunoștințe care trebuie predate nu crește în mod corespunzător. Acest lucru se poate datora faptului că profesorii au tendința de a extinde materiile predate sau de a crea noi materiale didactice pentru a ocupa timpul.
Limitările legii lui Parkinson
Legea lui Parkinson este un principiu observațional, ceea ce înseamnă că nu este o lege științifică. Nu există dovezi empirice care să susțină în mod clar acest principiu. Cu toate acestea, legea lui Parkinson este o observație care este adesea confirmată în practică.
Unele persoane au criticat legea lui Parkinson, afirmând că este o exagerare. Ei susțin că, deși volumul de muncă poate crește odată cu timpul disponibil, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Cu toate acestea, există multe exemple care demonstrează că legea lui Parkinson este o realitate în multe organizații.
Cum să preveniți efectele legii lui Parkinson
Există o serie de măsuri care pot fi luate pentru a preveni efectele negative ale legii lui Parkinson. Aceste măsuri includ:
- Elaborarea de obiective și termene realiste pentru sarcini. Acest lucru va ajuta la asigurarea faptului că angajații au suficient timp pentru a finaliza sarcinile în mod eficient.
- Promovarea comunicării și a colaborării între angajați. Acest lucru va ajuta la evitarea suprapunerii sarcinilor sau la crearea de sarcini inutile.
- Revizuirea periodică a sarcinilor și a proceselor organizaționale. Acest lucru va ajuta la identificarea sarcinilor care nu sunt necesare sau care pot fi simplificate.
Prin luarea acestor măsuri, organizațiile pot reduce tendința de a crește volumul de muncă fără a crește și productivitatea.
